Dermatologie.md

Radiaţia solară şi pielea

Scris pe 31 mai, 2011 de Boris Nedelciuc

Soarele este o stea, iar Universul este compus din miliarde de stele.Oamenii au venerat dintotdeauna Soarele. La egiptenii antici, spre exemplu, cel mai puternic zeu era Zeul-Soare (Ra). Aztecii, la rândul lor, sacrificau numeroase vieţi omeneşti pentru ca el să reapară a doua zi.Pentru Pământ, Soarele este principala sursă de căldură, lumină şi viaţă.Uneori, însă,acesta poate deveni sursă de disconfort, suferinţă şi boală.

Nu toată energia solară ajunge la suprafaţa Pământului. Atmosfera terestră şi stratul de ozon ne protejează de radiaţia solară nocivă.Există spectrul vizibil (unde fiecare lungime de undă corespunde unei culori – violet, indigo, albastru, verde, galben, portocaliu, roşu) şi partea ascunsă sau invizibilă a radiaţiei solare (razele X, ɣ, undele radio).

Razele ultraviolete sunt radiaţiile cu cele mai scurte lungimi de undă. Există 3 tipuri/varietăţi ale acestora: UVA, UVB şi UVC.

Razele UVA, lungimile de undă ale cărora sunt cuprinse între 320 şi 400 nm, constituie 9,9% din radiaţia solară care ajunge la suprafaţa pământului. Doza eritematoasă pentru un individ alb este de aproximativ 20 minute (latitudinea 41˚, luna iunie, miezul zilei). În instituţiile medicale ca sursă de UVA sunt folosite tuburile fluorescente. Graţie penetrării atât a epidermului, cât şi a dermului, razele UVA produc, în doze optimale, importante efecte biologice: stimularea producţiei de melanină, colagen şi elastină, ameliorarea circulaţiei sanguine şi limfatice, grăbirea vindecării plăgilor, combaterea rahitismului (carenţei vitaminei D) şi depresiilor etc.,motiv pentru care sunt folosite cu succes în tratamentul multor afecţiuni dermatologice: acnee, psoriazis, lichen plan etc. Atunci când expunerea la soare este abuzivă, razele UVA sunt responsabile de deshidratarea pielii, diminuarea percepţiei senzoriale şi termice, iar uneori, în interacţiune cu UVB, pot induce modificări ale ADN-lui cu rol major în procesul cancerizării.

Razele UVB, lungimile de undă ale cărora sunt cuprinse între 290 şi 320 nm, constituie 0,1% din radiaţia solară care ajunge la suprafaţa pământului. Stratul de ozon este principalul obstacol în faţa acestor raze. Dacă însă expunerea la soare este îndelungată, “bombardamentul” acestora poate fi suficient de puternic pentru a diminua capacitatea de apărare a pielii, antrenând cancerizarea celulelor. Deoarece mai mult de 90% din UVB sunt oprite de epiderm, dintre care 70% de stratul cornos, formarea keratozelor constituie consecinţa cea mai precoce şi cea mai frecventă a acţiunii lor. Opoziţia clasică între razele “bune” UVA şi “rele” UVB nu are însă nici un argument ştiinţific. Din contra, psoriazisul, spre exemplu, reprezintă boala de elecţie pentru tratamentul cu UVB, în acest scop fiind folosite atât tuburile fluorescente cu spectru continuu, cât şi cele cu spectru discontinuu.

Chiar dacă razele UVC, lungimile de undă ale cărora variază între 200 şi 290 nm, sunt oprite de stratul de ozon al atmosferei şi nu ajung la suprafaţa pământului, ele pot fi obţinute pe cale artificială cu ajutorul lămpilor germicide cu cuarţ rece. Doza care provoacă eritem are o durată de 30 de secunde, la 25 cm distanţă. Pielea însă nu se pigmentează după expunerea la UVC. Arsurile severe, de asemenea, lipsesc. În schimb, după câteva secunde de acţiune directă pot provoca o conjunctivită dureroasă. Iată de ce trebuie de evitat privitul direct în lampă. Lămpile germicide cu cuarţ rece sunt întrebuinţate, de obicei, în sălile de operaţii, alte încăperi medicale.

La celălalt pol al spectrului solar se află razele infraroşii. Acestea sunt radiaţiile cu cele mai mari lungimi de undă. Beneficiul acestora: produc căldură.

Gradul de agresiune actinică depinde de fototipul pielii:

-       Fototipul 0 – Este reprezentat de albinoși: au părul alb, nu au deloc melanină și se ard extrem de ușor;

-       Fototipul 1 – Este reprezentat de nordici, persoane cu părul roșcat și/sau blond, piele foarte deschisă la culoare, ochi albaștri. Aceștia se vor arde întotdeauna, se bronzează foarte greu și nu ajung la un pigment întunecat;

-       Fototipul 2 – Este reprezentat de persoanele șatene, cu piele deschisă la culoare, care au ochii verzi sau albaștri. Aceștia se bronzează, dar nu ating o culoare prea întunecată, se fac mai mult bej și se ard;

-       Fototipul 3 – Este reprezentat de persoanele șatene, cu ochi căprui și cu pielea puțin mai întunecată. Aceștia se vor arde la începutul expunerii la soare, dar se vor bronza ușor;

-       Fototipul 4 – Este reprezentat de persoanele brunete, cu ochi căprui sau negri, care se bronzează întotdeauna și se ard foarte rar;

-       Fototipul 5 – Este reprezentat de persoanele de tip mediteranean, de asiatici și de persoanele mulatre;

-       Fototipul 6 – Este reprezentat de rasa neagră.

Cele mai importante afecţiuni cutanate, produse prin fotoagresiune şi/sau fotosensibilizare, pot fi împărţite în 5 grupe mari:

-          Grupa 1 – dermatoze fototraumatice (arsurile solare de gradul 1 și 2);

-          Grupa 2 – dermatoze fotoalergice (eczema solară, urticaria solară, prurigo-ul solar);

-          Grupa 3 – dermatoze fotodinamice (pelagra, porfiria cutanată tardivă);

-          Grupa 4 – dermatoze cu fotobiotropism (efelidele, lupusul eritematos);

-          Grupa 5 – neoplazii cutanate (melanomul, epiteliomul bazocelular şi spinocelular).

Dintre toate leziunile enunţate mai sus, cea mai periculoasă rămâne a fi melanomul. Vârsta medie pentru apariţia unui melanom este de 45-50 de ani. Este întâlnit mai des la sexul feminin decât la sexul masculin. Zonele în care melanomul se manifestă cel mai frecvent sunt gambele la femei şi toracele posterior la bărbaţi.

Oricine poate să dezvolte un melanom cutanat, dar riscul este mai mare dacă se îndeplineşte una din următoarele condiţii:

a)    tegument sensibil la soare – piele, ochi şi păr deschise la culoare (fototipul 0, 1 şi 2);

b)    determinism genetic – prezenţa a numeroase aluniţe, antecedente medicale sau heredo-colaterale de tumori cutanate;

c)    arsuri solare grave şi repetate, în special înaintea vârstei de 15 ani;

d)    obiceiul bronzării artificiale, la solar.

Cea mai simplă şi accesibilă formulă de evaluare a melanomului este metoda ABCDE. Metoda constă în următoarele modificări: leziunea se transformă din simetrică în una asimetrică (A), non-circulară; bordura (B) sau marginile devin iregulate sau prost delimitate; culoarea (C) omogenă trece în una non-omogenă sau multicoloră (negru, albastru, maro, roşu, alb); dimensiunile erupţiei depăşesc 5 mm, diametrul (D) fiind în continuă creştere, iar evoluţia (E) schimbătoare într-un interval scurt de timp. Prezenţa uneia sau mai multor modificări enunţate mai sus constituie un semnal de alertă pentru medic şi pacient. Metoda ABCDE se corelează adeseori cu indicele Breslowşi nivelul de invazie Clark.

Aşadar, Soarele ne face bine dacă ne expunem cu moderaţie. Cea mai bună metodă de prevenire ar fi eliminarea expunerii, lucru practic imposibil de realizat – n-o să ne petrecem doar viaţa trăind la umbră, nu-i aşa? Alternativa, imperfectă desigur, este utilizarea produselor fotoprotectoare. În ultimii ani, în Republica Moldova, de un succes enorm se bucură gama UVEBLOCK (producător Isispharma, Franţa). Astfel, cele 5 varietăţi ale gamei (cremă invizibilă cu fond de ten – SPF80, cremă invizibilă cu fond de ten – SPF50, spray – SPF40, cremă de zi – SPF50, cremă pentru ten gras – SPF30) ajută la prevenirea şi combaterea unor manifestări neplăcute, condiţionate de expunerea abuzivă şi necontrolată la soare.