PROFESIOGRAMA

Scris pe 20 august, 2010 de

PROFESIOGRAMA

(caracteristica de calificare a medicului dermatovenerolog)

  1. A. Profesiograma reprezintă actul normativ de stat care stabileşte:
    1. Menirea profesională, principiile şi condiţiile de activitate ale medicului dermatovenerolog;
    2. Caracteristica de calificare profesională a medicului dermatovenerolog;
    3. Cerinţele referitoare atestării medicului dermatovenerolog;
    4. Responsabilităţile instituţiilor de învăţământ universitar şi postuniversitar de pregătire şi instruire a medicului dermatovenerolog.
  1. B. Profesiograma, ca act normativ de stat, stă la baza:
    1. Alcătuirii programelor de instruire universitare şi postuniversitare ale medicului;
    2. Nivelului de cunoştinţe teoretice şi aptitudinilor practice ale medicului dermatovenerolog;
    3. Criteriilor de estimare ale cunoştinţelor studenţilor şi medicilor la diferite etape de instruire;
    4. Standardelor de explorare şi tratament, inclusiv cel recuperator, de supraveghere dinamică a pacienţilor;
    5. Cerinţelor pentru atestarea medicului dermatovenerolog.
  1. C. Cerinţele referitoare calificaţiei medicului dermatovenerolog.

Medicului dermatovenerolog i se solicită:

I.  Să cunoască:

  1. Bazele legislaţiei despre ocrotirea sănătăţii, actele normative ce ţin de structura şi principiile organizării asistenţei dermatovenerologice;
  2. Drepturile şi obligaţiile sale;
  3. Organizarea asistenţei medicale dermatovenerologice;
  4. Anatomia, histologia, biochimia şi fiziologia cutanată în corespundere cu vârsta, igiena pielii şi a fanerelor;
  5. Etiologia şi patogenia bolilor de piele şi a celor transmise pe cale sexuală;
  6. Epidemiologia dermatozelor infecţioase şi a celor cu transmitere sexuală;
  7. Măsurile antiepidemice în focarele de infecţie cu boli cutanate infecţioase şi transmise sexual;
  8. Problemele imunităţii şi mecanismele reacţiilor imunopatologice în bolile de piele şi în infecţiile cu transmitere sexuală;
  9. Dereglările patohistologice întâlnite în dermatoze şi boli cu transmitere sexuală;

10.  Noţiunile de bază de semiologie şi simptomatologie în dermatovenerologie;

11.  Metodele de explorare folosite în dermatovenerologie, indicaţiile şi contraindicaţiile;

12.  Indicaţiile pentru consultaţii medico-genetice;

13.  Principiile generale de tratament ale bolilor de piele;

14.  Indicaţiile de spitalizare ale bolnavilor cu boli de piele şi transmise sexual;

15.  Profilaxia bolilor de piele şi ale celor transmise sexual;

16.  Măsurile de reabilitare, metodele fizioterapeutice, chineto-terapeutice (gimnastica curativă), indicaţiile şi contraindicaţiile pentru terapia balneară;

17.  Bazele  dietoterapiei în dermatovenerologie;

18.  Criteriile de apreciere a capacităţii de muncă, organizarea expertizei în dispensarul dermatovenerologic;

19.  Metodologia dispensarizării bolnavilor cu boli de piele şi transmise sexual;

20.  Formele şi metodele de educaţie ale modului sănătos de viaţă;

21.  Organizarea deservirii medicale în condiţii de calamităţi.

II.  Să posede:

  1. Acumularea informaţiei despre maladie, definirea complexului de investigaţii paraclinice, colectarea materialului patologic şi interpretarea rezultatelor obţinute;
  2. Corelarea complexului de simptoame depistate cu grupul de boli înrudite după  principiul semnelor  clinice de bază, determinarea diagnosticului prealabil;
  3. Aprecierea gravităţii pacientului, efectuarea asistenţei medicale de urgenţă;
  4. Determinarea indicaţiilor de spitalizare urgentă sau planificată;
  5. Elaborarea unui plan de tratament argumentat, depistarea şi prevenirea unor complicaţii postmedicamentoase, corectarea planului de tratament  în caz de lipsă de efect sau de declanşare a complicaţiilor;
  6. Aprecierea termenelor şi metodelor de reabilitare;
  7. Argumentarea deciziei despre incapacitatea de muncă, stabilirea condiţiilor de muncă indicate şi contraindicate;
  8. Determinarea indicaţiilor pentru dispensarizare, alcătuirea unui plan complex anual de dispensarizare în decursul anului şi aprecierea eficacităţii dispensarizării;
  9. Complectarea şi evidenţa documentaţiei medicale, raportului de activitate;

10.  Analiza activităţii efectuate şi eficienţei ei;

11.  Prescrierea reţetelor atât pentru uz general, cât şi pentru uz topic.

III.  Cunoştinţe speciale:

a)      Un specialist dermatovenerolog trebuie să cunoască profilaxia, diagnosticul, tabloul clinic şi tratamentul:

  1. Şocului traumatic;
  2. Şocului anafilactic;
  3. Hemoragiei;
  4. Edemului Quincke;
  5. Toxidermiei acute;
  6. Sindromului Lyell;
  7. Sindromului Stevens-Johnson.

b)      Specialistul dermatovenerolog trebuie să ştie a stabili diagnosticul, a prescrie tratamentul şi a efectua profilaxia necesară în următoarele maladii:

  1. Dermatoze infecţioase şi parazitare:

-          piodermite;

-          foliculite;

-          furuncul şi furunculoză;

-          furuncul antracoid (carbuncul);

-          hidrosadenită;

-          sicozis vulgar;

-          impetigo;

-          piodermită cronică ulceroasă;

-          pseudofurunculoză Finger;

-          pemfigus epidemic la nou-născuţi;

-          eritrodermie exfoliativă Ritter;

-          impetigo bulos al nou-născuţilor;

-          impetigo papulos sifiloid;

-          ectimă vulgară;

-          ectimă gangrenoasă sau terebrantă;

-          piodermită şancriformă;

-          pioalergide;

-          profilaxie şi principii de combatere a piodermitelor;

-          erizipel;

-          erizipeloid Rozenbach.

  1. Tuberculoză cutanată:

-          lupus tuberculos;

-          scrofulodermă;

-          tuberculoză cutanată verucoasă;

-          ulcer tuberculos al pielii şi mucoaselor;

-          eritem indurat Bazin;

-          tuberculidă lichenoidă;

-          tuberculoză cutanată papulo-necrotică.

  1. Lepră.
  2. Viroze cutaneo-mucoase:

-    veruci vulgare, verucoze generalizate;

-    veruci plane juvenile;

-    veruci plantare;

-    veruci cornoase;

-    papiloame keratozice digitale;

-    papiloame ale cavităţii bucale;

-    epidermodisplazie veruciformă  Lewandowsky-Lutz;

-    acrokeratoză veruciformă Hopf;

-    condiloame acuminate;

-    papilomatoză gigantă muco-cutanată Buschke-Lowenstein;

-    papilomatoză bowenoidă (maladia Bowen);

-    papilomatoză orală floridă;

-    moluscul contagios;

-    herpes simplex;

-    zona zoster (herpes zoster);

-    acrodermatită eritemato-papuloasă infantilă;

-    pustuloză Kaposi;

-    noduli ai mulgătorilor (paravaccină).

  1. Dermatoze provocate de paraziţi animali:

-          scabie (umană, animalieră, cerealieră);

-          pediculoză (capitis, corporis, pubis);

-          demodecidoză;

-          larva migrans;

-          dermatită de omidă;

-          dermatită de meduze;

-          înţepături de insecte (albine, viespi, furnici, ploşniţe, ţânţari, tăuni, purici, căpuşe, arahnoide, larve);

-          leishmanioză;

-          toxoplasmoză;

-          boală Lyme (borelioză).

  1. Micoze cutaneo-mucoase:

-    pitiriazis versicolor;

-    trichomicoză axilară (nodoasă);

-    epidermofiţie;

-    rubrofiţie;

-    microsporie;

-    tricofiţie;

-    favus;

-    candidomicoza;

-    micoze profunde (aspergiloză, sporotricoză, micetom cutanat);

-    pseudomicoze (eritrasmă, actinomicoză).

  1. Manifestări cutanate determinate de factori fizici:

-    calozităţi (bătături);

-    clavus;

-    bule traumatice;

-    ulcer de decubit (escară);

-    arsuri;

-    arsuri provocate de energie electrică;

-    milaria;

-    urticarie “a  calore”;

-    degerături;

-    eritem pernio;

-    paniculită “a frigore”;

-    urticarie “a frigore”;

-    condrodermatită nodulară cronică a pavilionului auricular;

-    vascularită “a frigore”;

-    picior de tranşee;

-    crioglobulinemii;

-    criofibrinogenemie;

-    boală a aglutininelor la rece;

-    eritem  actinic;

-    pigmentare actinică;

-    îmbătrânire prematură;

-    fotocarcinogeneză;

-          dermatite fototoxice (fotodermatite de contact, melanodermie Hoffmann-Habermann, cheilită actinică, fotofitodermatoze, dermatită pigmentară de parfum);

-    dermatită fotoalergică de contact;

-          fotodermatoze idiopatice (erupţii polimorfe la lumină, prurigo actinic, erupţie juvenilă de primăvară, hidroa vacciniformă, urticarie solară, reticuloid actinic, eczemă fotosensibilă);

-          boli cu fotosensibilizare (xeroderma pigmentosum, sindrom Bloom, sindrom Cockayne, sindrom Rotmund-Thompson, porokeratoză superficială diseminată actinică, keratoză foliculară Darier-White,  pemfigus cronic familial Hailey-Hailey, porfirii, pelagră, pelagroid, sindrom carcinoid, melanoză Riehl);

-          radiodermite.

  1. Dermatoze profesionale.
  2. Noţiuni generale de imunologie:

-    antigene;

-    sistem celular imunitar;

-    anticorpi;

-    rol imunologic al tegumentului;

-    imuno-deficienţe.

10.  Noţiuni generale de alergie:

-    alergene;

-    tipuri de reacţii alergice;

-    explorare a bolnavilor alergici.

11.  Manifestări cutanate alergice:

-          urticarie;

-          edem Quincke;

-          mastocitoză;

-          eczemă;

-          dermatită atopică;

-          prurigo-uri;

-          neurodermită;

-          reacţii adverse cutanate la medicamente;

-          sindrom Lyell;

-          vascularite alergice:

•  superficiale dermice:

a)   nodulară Gougerot-Ruiter;

b)   purpură Henoch-Schonlein;

c)   eritem elevatum et diutinum;

d)   parapsoriazis  varioliform Mucha-Habermann;

e)   livedo reticularis cu noduli.

•  profunde hipodermice:

a)      eritem nodos;

b)      eritem indurat Bazin.

12.  Eritem exudativ polimorf. Sindrom Stevens-Johnson.

13.  Pitiriazis rozat Gibert.

14.  Boli ale ţesutului conjunctiv:

-    lupus eritematos;

-    sclerodermie;

-    dermatomiozită;

-    sindrom  Gougerot-Sjogren.

15.  Boli buloase:

-    pemfigus;

-    pemfigoid bulos Lever;

-    dermatită herpetiformă Duhring-Brocq.

16.  Manifestări cutanate ale insuficienţei venoase cronice:

-          edem venos;

-          dermatită pigmentară şi purpurică;

-          dermoepidermită eczematiformă (eczemă de stază);

-          dermohipodermită varicoasă (dermoscleroză);

-          ulcerul cronic varicos.

17.  Genodermatoze:

-          noţiuni generale de genetică;

-          keratodermii palmo-plantare;

-          ichtioze şi hiperkeratoză ichtioziformă;

-          boală Darier;

-          epidermoliză buloasă;

-          pitiriazis rubra-pilar.

18.  Dermatoze de origine  necunoscută:

-          psoriazis;

-          lichen plan;

-          parapsoriazis.

19.  Limfoame cutanate:

-          limfoame maligne;

-          pseudolimfoame.

20.  Sarcoidoză.

21.  Distrofii elastice ale pielii:

-    pseudoxantom elastic;

-    acrodermatită Pick Herxheimer;

-    anetodermii;

-    poikilodermii.

22.  Discromii cutanate:

-    melanoză Riehl;

-    melanodermii;

-    vitiligo.

23.  Sindrom seboreic:

-          seboree şi dermatită seboreică;

-          acnee vulgară şi erupţii acneiforme.

24.  Acnee rozacee.

25.  Nevi.

26.  Dermatoze precanceroase.

27.  Tumori cutanate:

-          tumori benigne;

-          tumori  maligne.

28.  Sarcomul Kaposi.

29.  Dermatoze paraneoplazice.

30.  Manifestări cutanate asociate diabetului zaharat:

-   lipoidoze;

-   amiloidoze;

-   mucinoză.

31.  Afecţiuni ale părului şi unghiilor.

32.  Afecţiuni ale mucoasei  bucale:

-          cheilite şi macro-cheilite;

-          stomatite şi glosite;

-          afte şi aftoze.

33.  Afecţiuni transmise pe cale sexuală:

-          sifilis;

-          infecţie gonococică;

-          trichomoniază urogenitală;

-          infecţii cu Chlamydia;

-          infecţii cu Mycoplasma;

-          şancru moale;

-          granulom inghinal;

-          infecţii urogenitale  ne-specifice;

-          infecţii urogenitale produse  de paraziţii intestinali;

-          manifestări cutanate (asociate) în infecţia HIV-SIDA.

34.  Principii generale de chirurgie dermatologică:

-          posibilităţi şi limite chirurgicale în dermatologie;

-          noţiuni generale asupra cicatrizării plăgilor;

-          instrumentar, aparatură, materiale folosite în chirurgia dermatologică;

-          asepsia şi antisepsia în chirurgia dermatologică;

-          organizarea sălii de operaţie pentru dermatologie;

-          principii generale privind metodele chirurgicale folosite în dermatologie;

-          pregătirea preoperatorie a bolnavilor;

-          anestezia;

-          incizia, excizia;

-          sutura;

-          tratament postoperator;

-          date tehnice generale privind transplantele de piele;

-          translarea şi rotarea lambourilor folosite în chirurgia dermatologică;

-          biopsia.

35.  Metode complementare în chirurgia dermatologică:

-          scarificarea;

-          chiuretarea;

-          dermabraziunea;

-          cauterizarea;

-          chimiocauterizarea;

-          crioterapia;

-          termocauterizarea;

-          diatermocauterizarea;

-          galvanocauterizarea;

-          laserocauterizarea;

-          electrocauterizarea pilară.

36.  Efectuarea   manoperelor medicale:

-          examinarea generală a tegumentului şi mucoaselor;

-          diascopia;

-          palparea;

-          raclarea;

-          provocarea şi aprecierea dermografismului;

-          testarea sensibilităţii tactile, termice, dolore;

-          depistarea   simptomului Nikolski, Asboe-Hansen etc.;

-          evaluarea triadei psoriazice;

-          efectuarea  simptomului Besnier-Mescerski, tocului de damă, coajei de portocală;

-          efectuarea probei Jadassohn;

-          aprecierea simptomului de “răzătoare”;

-          efectuarea simptomului Unna-Darier (simptom de targescenţă) în mastocitoză;

-          efectuarea şi aprecierea DEM – dozei eritematoase minime – la UV;

-          colectarea materialului şi depistarea treponemei palide, gonococului, trichomonadei, fungilor, celulelor  Tzanck, depistarea acarului scabiei, demodexului;

-          punctarea  ganglionului limfatic;

-          efectuarea biopsiei cutanate (de la recoltare până la fixare);

-          efectuarea tratamentului topic (comprese umede, comprese ocluzive, folosirea soluţiilor agitate, unguentelor, cremelor, pastelor, spray-urilor, pudrelor, procedurilor cu lac curativ, emplastrelor etc.);

-          efectuarea probelor alergice diagnostice cutanate;

-          palparea şi masajul prostatei;

-          cateterizarea;

-          uretroscopia;

-          instilaţiile uretrale;

-          bujarea, tamponarea şi instilarea uretrei;

-          colectarea sângelui şi efectuarea testelor serologice în sifilis;

-          efectuarea diatermocoagulării;

-          efectuarea crioterapiei, cauterizării chimice  şi electrice a verucilor, condiloamelor acuminate, moluscului contagios;

-          interpretarea unei lame histologice colorate pentru diagnosticului histopatologic al următoarelor dermatoze: psoriazis, lichen ruber plan, pemfigus vulgar, dermatita Duhring-Brocq, lupus eritematos, boala Darier, boala Devergie, boala Bowen, boala Paget, melanom malign, nevi celulari, epiteliom spinocelular, epiteliom bazocelular, tuberculoză cutanată, eczemă, T-limfom, sclerodermie, boala Kaposi, sifilis.

Aprobată la şedinţa Consiliului Metodic Central Postuniversitar,

2 aprilie 2001, proces verbal Nr.6

Comentarii (6)

 

  1. Elena spune:

    kiar cautam informatii referitor la “profesiograma” , si nu gaseam nicaieri ! Merci mult pentru publicatie !!!

  2. Sergius spune:

    Complexă profesiograma pentru un dermatolog. Eu tot uitându-mă în aceste denumiri de boli şi simptome am remarcat că atunci când este numit în cinstea cercetătorului deobicei este de fapt compus din două nume: Duhring-Brocq, Asboe-Hansen, Besnier-Mescerski, Mucha-Habermann, etc. De ce aşa? Savanţii dermatologi lucrează deobicei în perechi?

  3. Merci, Sergiu, pt comentariu. Privitor la faptul daca dermatologii lucreaza in perechi, raspunsul nu este univoc. Sunt, desigur, cazuri cand savantii lucreaza in echipa (de exemplu: belgienii Bordet si Gengou, norvegienii Danbolt si Closs, americanii Fox si Fordyce etc.), dar… de cele mai multe ori intaetatea descrieii unei maladii (simptom sau sindrom etc.) apartine unui singur autor, dupa care, peste o anumita perioada de timp, altcineva aduce niste precizari/detalii suplimentare vizavi de subiectul abordat, asa incat, cu anii, ambii (sau tustrei, tuspatru… daca-s mai multi) se invrednicesc de cinstea/onoarea de a da nume entitatii nozologice respective (de exemplu: francezul Gougerot si olandezul Ruiter, maghiarul Kaposi si americanul Irgang, romanul Marinescu si suedezul Sjögren etc.).

  4. Si tie Elena multumim pentru aprecieri.
    Asteptam noi sugestii, comentarii.
    Chiar critici – de ce nu? :-)

  5. Sergiu spune:

    D-le Nedelciuc vă mulţumesc pentru un răspuns amplu, de mult doream să găsesc o explicaţie pentru acest fenomen în ştiinţă în general. Dacă tot suntem la acest subiect, s-au învrednicit de un “nume” şi careva din savanţii/cercetătorii noştri din Rep.Moldova? Din domeniul dermatologiei sau a medicinii în general?

    P.S.: Ştiu că nu este tocmai la subiectul profesiogramei, dar îmi împlinesc şi eu din curiozitate.

  6. Cu regret, Sergiu, nu prea avem multi conationali de-ai nostri, purtatori de eponime in medicina, vorbind la general, si in dermatologie, vorbind la particular.
    A existat, in schimb, un savant american – Louis Klein Diamond [1902-1999], pediatru american, Los Angeles, numele căruia îl poartă sindromul Diamond (sin.: boala Graves – exoftalmie, mixedem pretibial, acropatie tiroidiană), care s-a născut în Chişinău.
    Un alt savant, Jan Mikulicz-Radecki [1850-1905], chirurg polonez şi german, Wroclaw, Germania, cunoscut şi sub numele Johannes Freiherr von Mikulicz-Radecki sau, pur şi simplu, Johannes von Mikulicz, numele căruia îl poartă aftele Miculicz (sinonime: stomatită aftoasă, aftoză recidivantă), s-a născut în Cernăuţi.

Comentează