A aparut nr.1 din acest an al ”Our Dermatology Online Journal”.

Revista este axată pe cele mai diverse probleme de actualitate dermatologică, fiind citită și apreciată în peste 100 țări de pe glob. Vă invităm s-o răsfoiți. Lectură plăcută!

Adresa electronică: http://www.odermatol.com/

Stimaţi colegi, dragi prieteni,

Ajunşi la finele anului 2011, unica revistă şi comunitate dermatologică on-line din Republica Moldova Vă îndeamnă să fiţi în continuare alături de noi. Vă promitem că şi în anul care vine – 2012 – vom fi receptivi la subiectele/întrebările Dvs.

De la lansare şi până în prezent, site-ul www.dermatologie.md se bucură de un interes sporit, în continuă creştere, în rândul publicului larg, al pacienţilor, care au posibilitatea să adreseze întrebări şi să primească răspunsuri la cele mai stringente probleme de sănătate. În altă ordine de idei, colegii noştri de toate vârstele (medicii, rezidenţii, studenţii etc.) pot găsi informaţie de ultimă oră – actualităţi etiopatogenice, clinice şi terapeutice – la capitolul afecţiuni cutanate, probleme dermato-cosmetice şi infecţii cu transmitere sexuală. De asemenea, sunt publicate cu regularitate articole, rezumate ale comunicărilor, diverse documente, extrase din ordine etc.

În contextul sărbătorilor de iarnă, venim în faţa Dvs. cu o urare cât se poate de firească: în anul care bate la uşă să aveţi parte de sănătate, pace în suflete, belşug în familii şi cele mai frumoase realizări. Se spune că la cumpăna dintre ani cerul se contopeşte cu pământul, veşnicia cu vremelnicia, visurile cu realitatea, iar naşterea mântuitorului nostru, Iisus Hristos, este un prilej şi o şansă pentru care merită să trăim, să iubim, să sperăm.

Sărbători fericite!

La multi ani!

1. Probleme actuale în dermatovenerologie.

(Pregătire tematică – pentru medici specialiști)

Perioada de studii: 16.01-03.02.2012.

Durata: 0,64 luni.

Număr cursanți: 7.

Număr grupe: 1.

2. Dermatologie estetică.

(specializare pentru competență în activitate, pentru specialiști în dermatologie estetică)

Perioada de studii: 06.02-04.05.2012.

Durata:  3 luni.

Număr cursanți: 7.

Număr grupe: 1.

3. Infecții cu transmitere sexuală.

(Pregătire tematică – pentru medici specialiști)

Perioada de studii: 07.05-26.05.2012.

Durata: 0,64 luni.

Număr cursanți: 7.

Număr grupe: 1.

4. Genodermatoze. Actualități.

(Pregătire tematică – pentru medici specialiști)

Perioada de studii: 11.06-20.06.2012.

Durata: 0,32 luni.

Număr cursanți: 7.

Număr grupe: 1.

5. Afecțiuni alergice imune și autoimune.

(Pregătire tematică – pentru medici specialiști)

Perioada de studii: 10.09-28.09.2012.

Durata: 0,64 luni.

Număr cursanți: 7.

Număr grupe: 1.

6. Afecțiuni contagioase și parazitare în

dermatologie.

(Pregătire tematică – pentru medici specialiști)

Perioada de studii: 22.10-31.10.2012.

Durata: 0,32 luni.

Număr cursanți: 7.

Număr grupe: 1.

7. Manifestări cutanate în patologia

organelor interne.

(Pregătire tematică – pentru medici specialiști)

Perioada de studii: 12.11-30.11.2012.

Durata: 0,64 luni.

Număr cursanți: 7.

Număr grupe: 1.

T o t a l : 49 cursanți – 7 grupe.

Cursurile de Educație Medicală Continuă se desfășoară în cadrul Catedrei Dermatovenerologie, USMF ‟Nicolae Testemițanu”

Locație: str. Costiujeni 5/1, mun. Chișinău, MD-2011.

În Republica Moldova incidenţa prin melanom de asemenea este în creştere, în 1996 ea a alcătuit 1,6 la 100.000, iar în 2004 a fost 2,0. În ţara noastră ponderea pacienţilor cu stadii avansate este sporită 15%, de aceea depistarea precoce  reprezintă o problemă actuală. În caz de diagnostic precoce nu mai puţin de 90% din pacienţi pot fi trataţi prin excizie. În Republica Moldova morbiditatea prin cancerul pielii este de 21,8%, ceea ce constituie 781 de bolnavi în fiecare an.

Este extrem de important a depista precoce tumorile care, în mare măsură, dictează rezultatele şi
supravieţuirea. Cauzele depistării tardive sunt diferite, dar un rol primordial îl constituie lipsa de tehnologii moderne, care ar oferi posibilitatea depistării precoce.

Dermatoscopia este o metodă modernă care permite studiul leziunilor pigmentare cu ajutorul dermatoscopului.

Dermatoscopia computerizată este o tehnologie computerizată performantă care permite diagnosticul precoce al nevilor pigmentaţi, al melanomului, diferenţierea formaţiunilor benigne de cele maligne, cât și diagnosticul altor maladii dermatologice.

Dermatoscopul  este format din: cameră video unită cu un microscop epiluminiscent cu optică de  înaltă calitate şi tehnologie computerizată. Tehnologia computerizată este un program care permite de a analiza infrastructura pielii şi formaţiunii, culoarea,  suprafaţa, conturul, simetria, nivelul pigmentaţiei.

Dermatoscopia digitală (computerizată) permite o stocare a imaginilor, o procesare a acestora cu stabilirea unui  diagnostic prezumtiv, ca şi o monitorizare în timp (3-12 luni) a modificărilor morfologice lezionale.

Leziunile cutanate pigmentare studiate dermatoscopic sunt:

• Nonmelanocitice (carcinomul bazocelular pigmentar, keratoza seboreică, hemangiomul, histiocitomul, keratoza Lichen Plan-Like, dermatofibromul).

• Melanocitice (efelida, lentigina, keratoza solară pigmentată, nevul melanocitar, melanomul malign).

Examenul clinic al unei leziuni cutanate pigmentare identifică un număr redus de caracteristici morfologice ale acesteia, în timp ce dermatoscopia permite decelarea a peste 100 de caracteristici (leziuni elementare), fiecare avînd un grad de specificitate şi de sensibilitate pentru un anumit diagnostic.

Întroducerea dermatoscopiei ca metodă de screening în cazul formaţiunilor pigmentare cu risc, permite detectarea într-un procent semnificativ crescut a unei afecţiuni cu potenţial malign important (melanomul malign) într-un stadiu în care evoluţia acesteia ar putea fi radical influenţată.
Eficacitatea dermatoscopieie este strîns legată de diagnosticul clinicistului. Primii paşi sunt:
-         anamneza personală şi familială;
-         fototipul cutanat;
-         anamneza de arsuri solare în copilărie;
-         analiza completă a întregii suprafeţe cutanate;
-         evaluarea atentă a ceea ce priveşte apariţia leziunii noi sau modificarea celor preexistente.
Cel mai important semn de alarmă este modificarea dimensiunii, formei sau culorii unei aluniţe sau altei tumori cutanate; apariţia senzaţiilor de mîncărimi, furnicaturi sau arsură la nivelul leziunii.

Recomandări pentru pacienţi:
-         autoexaminarea lunară a leziunilor pigmentate;
-         supravegherea medicală şi dermatoscopică la intervale variabile de timp, care pot fi 3-6-12 luni, înfuncţie de tipul leziunii.

Se recomanadă consultaţia medicului specialist dacă apare:
-         orice schimbare la nivelul aluniţelor (forma, culoarea, dimensiunile, sensibilitatea sau durerea);
-         aluniţa sîngerîndă;
-         o închidere a culorii pielii necorelată cu expunerea la soare.

Vă așteptăm cu drag în cadrul Dispensarului Dermatologic Republican pentru o consultație și un diagnostic de înaltă performanță cu ajutorul dermatoscopului digital , care stă la dispoziția dvs.

Generalități

Diabetul zaharat este o boala metabolica cu evolutie cronica, datorată fie carenţei absolute sau relative de insulină eficientă,fie rezistenţei la insulină, ceea ce determina in primul rînd perturbarea metabolismului glucidic, urmata de perturbarea metabolismului lipidic, protidic, hidromineral si acido-bazic.

OMS recunoaşte trei forme principale de diabet zaharat: tipul 1, tipul 2 şi gestaţional (de sarcină). Cele mai frecvente forme sunt diabetul zaharat tip1 şi diabetul zaharat tip2. Termenul „diabet zaharat tip 1” a înlocuit mai mulţi termeni vechi cum ar fi „diabet juvenil” şi „diabet insulino-dependent”. La fel, termenul „diabet zaharat tip 2 a înlocuit denumiri vechi, printre care şi „diabet insulino-independent”.

Date statistice

Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în prezent în lume 240 mln persoane trăiesc cu diabet zaharat. Potrivit prognozelor, în următorii 20 de ani acest număr va creşte pînă la 380 de milioane.

În acest an medicii îşi propun să atragă atenţia asupra creşterii răspîndirii diabetului zaharat în rîndul copiilor şi adolescenţilor – cu 3% în fiecare an, iar între preşcolari – cu 5% pe an. În prezent s-a stabilit că în rîndul tinerilor şi adolescenţilor este în creştere şi diabetul zaharat de tip II.

De la începutul anului 2008 în RM sunt la evidenţă 49 080 bolnavi cu diabet zaharat, inclusiv 395 de copii cu diabet zaharat tip 1 şi 72 adolescenţi cu tip 2. Din totalitatea pacienţilor cu diabet, 4 441 (9%) sunt cu diabet tip 1 şi 44,639 (91%) cu tip 2.

Se consideră că diabetul zaharat tip 2 la copii şi adolescenţi este rar, dar studiile aflate în curs de desfăşurare arătă că printre copiii şi adolescenţii cu factori de risc cum este obezitatea, ereditatea marcată pentru diabet, alte patologii endocrine, rata celor depistaţi este 7-10% din numărul celor investigaţi.   Prevalenţa diabetului constituie 137,2 la 10.000 populaţie; la copii 20,4 la 10.000 populaţie, 20-30% dintre pacienti cu DZ. Cazuri noi de boală sunt înregistrate anual 6.828; dintre care 6771 adulţi şi 57 copii. Incidenţa diabetului este de 26,2 la 10.000 populaţie; la copii 3,4 la 10.000 populaţie.

Substratul patomorfologic

1-Biochimic-cresterea concentratiei glucozei in piele si la nivelul mantiei hidrolipidice, proces care aduce la dereglarea metabolismului proteinelor, lipidelor si reducerea proprietatilor de protectie a mantiei.

2-Dereglari circulatorii-diminuarea vascularizatiei cutanate, edeme si functiei de termoreglare (hipersudoratie, diminuarea sensibilitatii cutanate, xeroderma, maceratie in pliuri, etc.)

Pe suprafata pielii diabetice concentratia florei saprofite este de 2,5 ori mai mare in comparatie cu persoanele santoase, proprietatile bactericide ale mantiei aproximativ  20% mai scazuta , din care cauza afectiunile de origine infectioasa sunt mai fregvente la acesti pacienti.

Manifestările cutanate în diabetul zaharat se clasifică:

ž  Leziuni produse prin dereglări vasculare: dermopatia diabetică, rubeoza facială, dermatita purpurică a membrelor inferioare, necrobioza lipoidică, complexul acral ischemic

ž  Leziuni produse prin dereglări neurologice : pruritul cutanat, dermatoza buloasă diabetică

ž  Infecţiile cutanate: micoze cutaneo-mucoase, streptococii diseminate, stafilococii

ž  Leziuni produse prin tulburări metabolice: xantoame, xantelasme, xantodermie

ž  Asociaţii morbide semnificative: granulomul inelar, acantozis nigricans, porfiria cutanată tardivă, lipodistrofia

ž  Asociaţii morbide ocazionale: lipoproteinoza Urbach-White, scleredemul Buschke, pseudoxantomul elastic, vitiligo

ž  Complicaţii cutanate ale tratamentului antidiabetic: lipodistrofiile, cheloidele diabeticilor, manifestări alergice cutanate

Rubeoza (eritroza )facial

Este determinata de diminuarea tonusului vascular, mai pronuntata la nivelul partilor distale a membrelor si fata.Este un semn precoce in DZ manifestat la copii.Se manifesta printr-o coloratie in rosu la nivelele cutanate respective.Eritemul in rubeoza este constant.

De asemnea eritemul poate sa apara in forma de placarde cu marginile bine delimitate, de culoare rosu aprins, cu sediul pe fata, dosul miinelor, regiunea gitului.Leziunele sunt insotite de prurit sau parestezii.Sunt frecvente la barbati care sufera de DZ recent, dupa 40 ani.Sunt efemere si dispar dupa 5-6 zile.

Dermopatia diabetică

ž  A fost descris in 1964 de Melin. Se întîlneşte mai frecvent la bărbaţi după 30 ani. Deseori constituie prima manifestare a bolii.

ž  Se manifestă prin plăci rotunde,ovale, dm 0,5-1,2 localizate pe faţa anterioară a gambelor, aspect eritematos la debut, care apoi se acoperă cu scuame fine, devin atrofice şi capătă coloraţie brună , fara senzatii subiective.Apar spontan sau dupa traumatisme.Pot disparea spontan dupa un tratament eficace antidiabetic.

ž  Substratul este microangiopatia diabetică

Dermatita purpurica a membrelor inferioare

Poate aparea in rezultatul unei microangiopatiei diabetice, insa mai frecvent este determinata de insuficienta venoasa cronica, disproteinemie, fragilitate capilara .Clinic se prezinta prin coloratie difuza in cafeniu a gambelor care evolueaza lent, simetric, progresiv.

Necrobioza lipoidică

ž  Afecţiune cutanată de tip scleroatrofic, frecventă la diabetici- 4%.

ž  Se întîlneşte mai frecvent la adulţi de sex feminin,3/4 din cazuri insoteste un diabet sau il precede.Manifestarile cutanate pot fi de ani de zile (1-10 ani), singurul simptom al DZ in 18-20% din cazuri, in 25-32% se dezvolta odata  cu DZ si in 55-60% dupa instalarea DZ.Nu exista o dependenta directa intre gravitatea DZ si manifestarile cutanate.

ž  Debuteaza prin nodozitati mici, de culoarea rosie violacee, care in evolutie conflueaza, formind placarde  colorate galben-maroniu, cu zone brun închise,presarat cu teleangiectazii, margini roşii sau violacee, aspect arciform, ovalar, centrul placardului este atrofic

ž  Firele de par in limitele placardului lipsesc.Se localizează pe partea anteroară a gambelor, frecvent simetric,dm avind de la 1-15-20 cm.In unlele cazuri suprafata leziunelor ulcereaza, cu aparitia ulcerelor superficiale, rebele la tratament.

ž  Histopatologic: degenerescenţă fibrinoidă a colagenului, înconjurată de un infiltrat cu fibroblaste, limfocite, histiocite, grupate perivascular. Coloraţiile pentru grăsimi pun în evidenţă depozite lipoidice dispuse în jurul plajelor de necroză. Vasele mici frecvent sunt trombozate

ž  Tratament: Echilibrarea diabetului, Aspirina 1,5g şi Dipiridamol 250mg, Vit. PP 500mg, vasodilatatoare (Pentoxifilin i/v 2-3 săpt., apoi pe cale orală), Xantinol nicotinat,  Nifedipin, Kalicrein, Prostaciclina 2,5mg/kg/corp/zi iniţial, apoi 8mg/kg, vit. A, E, B1

ž  Deseori trecerea bolnavului pe insulină ameliorează procesul cutanat.

ž  Complicaţii: ulceraţii, malignizare

ž  Uneori se asociază cu sarcoidoza

Complexul acral ischemic

ž  Intruneste leziunele cutanate secundare arterioaptiei diabetice – ulcere cronice arteriale, gangrene arteriale, microulceratii distale, sau

ž  Leziuni secundare arteriosclerozei diabetice – angiodermite necrotice, ulcerele arteriosclerotice ale gambei.

Pruritul cutanat

Mai fregvent apare pe o piele vizibil sanatoasa cu un dermagrofism nemodificat independent de utilizarea produselor alimentare sau a altor substante care pot provoca degranularea mastocitelor si bazofilelor. Este persisitent si  rebel la tratament.De regula antihistaminice si glucocorticoizii sunt putin eficace.Este necesar un diagnostic corect si tratamentul maladiei determinate.

Bula diabetică

ž  Debut brusc prin bule de diferite dimensiuni,cu continut clar, steril.

ž  Localizare -la nivelul degetelor ,extremităţilor, gambe, plante.

ž  De obicei fără senzaţii de prurit şi durere .

ž  Se vindecă spontan în 2-3 săpt., lasind local o scuama persistenta.

ž   Diagnosticul diferenciat: impetigo bulos, pemfigoid bulos, pemfigus vulgar, eritem polimorf.

Complexul acral neuropatic

Leziunele secundare polineuropatiei diabetice, manifestat prin mal perforant plantar,gangrena piciorului, ulcer aton metetarsofalangian, ulcer al halucelui, picior diabetic  Charcot.

Infecțiile cutanate

In aproximativ 20% sunt primele manifestari ale DZ.Mai fregvent sunt prezentate:

-Micoze CN- pilomicoze, epidermomicoze,  keratomicoze, stomatite, vulvovaginite, balanopostite,   -care pot fi generalizate. Pot trada un diabet decompensat.

-Strepotococii diseminate, inclusiv erizipelul

-Stafilococii –furuncule, furunculoza.

De regula, infectiile cutanate  au un tablou clinic manifestat, rebel la tratamentele traditionale si necesita concretizarea diagnosticului si diminuarea hiperglicemiei.

Granulomul inelar

Afecţiune benignă, formată dintr-o erupţie papuloasă, grupată în inele, cu evoluţie lentă, cauză necunoscută

Mai frecvent la copii şi adulţii tineri, femeile sunt afectate mai frecvent de 2 ori decît bărbaţii, dar la HIV-infectaţi majoritatea pacienţilor cu granulom inelar sunt bărbaţi.

Clinic se manifestă prin erupţie papuloasă, grupată sub formă de inel sau segment de cerc, cu dm de câţiva cm. Tegumentul de acoperire este roz- pal sau nemodificat, centrul inelului are aspect normal. Nu este însoţit de simptome subiective.In DZ eruptiile sunt fregvent diseminate, pe membre sunt unice sau citeva, cu sediul la extremitati.

Tratament : Sistemic (Retinoizi aromatici,antipaludice de sinteză, PUVA terapie,Salicilaţi ) și Topic (Aplicaţii locale cu emulsie de vit. E, corticosteroizi aplicaţi sub pansament ocluziv, sau sub formă de infiltraţii, crioterapie, distrucţii laser, injecţii intralezionale cu interferon uman recombinat,  aplicaţii locale cu psoraleni urmate de expunere la raze UVA).

Acantosis nigricans

Afecţiune cutanată rară, cu localizare simetrică, caracterizată prin coloraţia neagră a pielii, aspect rugos şi hipertrofia pliurilor cutanate.

Etp. A.N. este o îngroşare în exces a pielii, ce rezultă dintr-o stimulare anormală a proliferării epidermice. Factorii cei mai implicaţi ar fi receptorii pentru Epidermal Growth Factor (EGF-R). În A.N. metabolic, cu anomalii în secreţia de insulină, acesta ar avea la bază hiperstimularea de EGF-R.

În A.N. paraneoplazic factorul de creştere epidermal apare în tumoare.

A.N. postmedicamentos apare după acid nicotinic, estrogeni, corticoizi.

Leziunile cutanate apar sub formă de plăci, sau placarde, cu tegumentul îngroşat, cu cadrilajul natural al pielii accentuat, uneori cu papilomatoză gigantă, cu proeminenţe adânci şi aspect  pseudotumoral. Zona afectată este colorată în negru sau în nuanţe gri. Centrul placardului este mai intens colorat, leziunile sunt simetrice, cu localizare în pliul axilar, regiunea cervicală, pliul inghinal, regiunea anogenitală, faţa internă a coapselor, spaţiul popliteu, coate, genunchi, ombelic, sân. Când se localizează pe plante, palme, zona afectată are aspect de hipercheratoză pigmentară. Se poate localiza şi în cav. bucală.

Evolutia cronica-Tratamntul DZ, inlaturarea neoplaziilor,si  a altor factori cauzali duce la regresia leziunilor pina la disparitia completa.Medicamente de electie este Neotigason 50-75 mg/zi-4 saptamini, dupa ce doza se reduce treptat. Durata tratamnetului-pina la un an.

În perioada 16-19 noiembrie 2011, la Sinaia, în România, îşi va ţine lucrările Conferința Naţională de Dermatologie cu participare internațională.

Pentru detalii click aici: http://www.srd.ro/

Definiţie.

Vitiligo este o anomalie progresivă a pielii, caracterizată prin depigmentări bine delimitate, solitare sau multiple, de dimensiuni variabile, din cauza pierderii de melanină în celulele stratului bazal al epidermului.

Epidemiologie.

Poate afecta oamenii de orice rasă sau grup etnic, poate apărea la ambele sexe, atât la copii, cât şi la adulţi. Se estimează că în aproximativ 60-70% din cazuri debutul se produce înaintea vârstei de 20 ani. După toate probabilităţile, boala se întâlneşte la aproximativ 1% din populaţie.

Etiopatogenie.

Cauzele bolii nu sunt cunoscute definitiv. Oricum, la ora actuală 4 teorii etiopatogenice pot fi luate în consideraţie:

1. Teoria ereditară. Această teorie se bazează pe frecvenţa cazurilor familiale în circa 30-50% din cazuri. De asemenea, evidenţierea unor antigene de grup tisular: HLA-B₁₂, HLA-B₁₃ şi HLA-BQ₄.

2. Teoria autoimună. Boala este considerată autoimună datorită asocierii cu alte boli autoimune: tiroidită autoimună, anemie pernicioasă, alopecie areată, lupus eritematos, sclerodermie etc. În unele cazuri au fost izolaţi autoanticorpi antimelanocitari, dar datele obţinute sunt discutabile.

3. Teoria neurologică. Se presupune că prin terminaţiunile nervoase ale tegumentului se eliberează nişte substanţe care inhibă melanogeneza datorită efectului toxic asupra melanocitelor. Această ipoteză este susţinută şi de repartiţia pe dermatoame a zonelor depigmentate.

4. Teoria autocitotoxică. Precursorii melanosomilor, secretaţi de melanocit, sunt toxici pentru acesta şi îi inhibă multiplicarea prin creşterea H₂O₂ şi scăderea catalazelor.

Recent au fost descrise şi anomalii ale celulelor Langerhans şi ale limfocitelor T în sângele periferic, fapt ce sugerează posibila implicare a unor defecte ale imunităţii celulare în patogenia acestei afecţiuni.

Distrugerea progresivă a melanocitelor poate fi determinată de celulele T citotoxice. Ca o confirmare, la pacienţii cu melanom metastatic, distrugerea melanocitelor cu ajutorul acestor celule a dus la apariţia de macule depigmentate similare celor din vitiligo.

Simptomatologie.

Maladia debutează lent, mai rar acut. Apar macule mici, depigmentate, alb-sidefii, bine delimitate – configuraţie neregulată, polilobară, uneori rotund-ovalară. Se pot localiza oriunde, la început pe zonele fotoexpuse (dosul mâinilor, articulaţia pumnului, antebraţe, periorbital, peribucal, gât), apoi şi pe cele non-fotoexpuse (trunchi, organele genitale), de obicei pe ambele părţi ale corpului în aproximativ acelaşi loc. Mărimea lor variază de la 2-3 mm până la câţiva cm în diametru. Nu sunt dureroase sau pruriginoase, poate să apară fenomenul Koebner. La periferia leziunilor  se dezvoltă un halou hiperpigmentat. Părul din zonele afectate poate deveni cu timpul amelanotic. Evoluţia este cronică, focarele mărindu-se treptat, pe alocuri confluează.

Există forme clinice: localizate (focală, segmentară) și diseminate (vulgară, acrală, semiuniversală, universală).

O formă particulară reprezintă nevul Sutton sau nevul cu halou. Acesta este un nev pigmentar, brun, rotund ovalar, uşor proeminent, 3-6 mm, solitar sau, de cele mai multe ori, multiplu, înconjurat de o zonă depigmentată, alb-sidefie, bine delimitată, considerată un vitiligo perinevic. Se deosebeşte de vitiligo-ul clasic prin absenţa periferiei hiperpigmentate. Histologic: infiltrat limfocitar dens care invadează agregatele de celule nevice din derm şi joncţiunea dermo-epidermică. Evoluţia este benignă, iar conduita – espectativă.

Diagnostic.

Aspectul topografic şi clinic, de obicei, nu prezintă dificultăţi. Totuşi, la ora actuală există metode citoenzimatice (DOPA reacţii) care permit evidenţierea capacităţii melanocitelor de a sintetiza melanină. Astfel, conform acestor reacţii, există 3 tipuri de vitiligo: DOPA-negativ (unde nu se întâlnesc melanocite); DOPA-pozitiv, tipul I (în care melanocitele sunt normale ca număr, dar slab pozitive) şi DOPA-pozitiv, tipul II (în care melanocitele sunt reduse ca număr, dar cu reacţie pozitivă).

DOPA este un compus intermediar în lanţul de sinteză a catecolaminelor şi melaninelor. După decarboxilare, DOPA se transformă în dopamină; după hidroxilarea DOPA rezultă noradrenalină. În organismul uman se găseşte în cantităţi apreciabile în sistemul nervos extrapiramidal. În melanocite, sub acţiunea tirozinazei, tirozina este transformată în DOPA, apoi în DOPA-chinonă. După copolimerizarea DOPA-chinonei cu cisteina se formează eumelanina şi feomelanina. Eumelanina este de aproximativ două mii de ori mai absorbantă ca feomelanina, deci de două mii de ori mai aptă să protejeze pielea de soare şi să asigure un bronzaj mai eficient.

Diagnosticul diferenţial se va face cu:

• albinismul – sunt afectate irisul, coroida şi epiteliul pigmentar al retinei;
• piebaldismul – apare la naştere, se localizează predilect pe cap şi trunchi, lipseşte bordura hiperpigmentată;
• depigmentările postinflamatorii – de exemplu, în lupusul eritematos cronic discoidal;
• pitiriazisul alb – suprafaţa este scuamoasă;
• lepra – zonele hipopigmentate sunt anesteziate.

Tratament.

Tratamentul este îndelungat şi, frecvent, nesatisfăcător. Repigmentarea completă şi permanentă este rareori posibilă. În formele recente se poate de apelat la un camuflaj cosmetic (VitiColor). În formele mai avansate se recomandă:

1. Sistemic:

a) PUVA-terapie (administrarea sistemică de psoraleni şi expunerea ulterioară la soare sau UVA; terapia durează până la 6 luni şi mai mult);

b) Vitamine şi minerale (de elecţie sunt vitaminele A, C, E, grupul B, sulful, cuprul, zincul etc.);

c) Antibiotice şi/sau antivirale (asanarea focarelor de infecţie);

d) Isoprinosine, levamisol/decaris (imunomodulare, dehelmintizare);

e) Psihoterapie.

2. Topic:

a) Dermatocorticoizi potenţi (betametazon valerat, clobetazol propionat);

b) Furocumarine (meladinină);

c) Biostimulatori (melagenină – extract din placentă umană);

d) Derivaţi de vitamina D (calcipotriol);

e) Fizioproceduri (ionoforeză, fonoforeză).

Pentru formele localizate s-a încercat cu succes tratamentul chirurgical cu minigrefe de tip Thiersch. Există şi posibilitatea tratamentului local de decolorare a periferiei ariilor depigmentate cu unguente pe bază de hidrochinonă.

În ultimii ani a apărut un produs nou – Vitix (gel şi comprimate) cu conţinut bogat în extramel – formulă originală, brevetată, la baza căreia stă o substanţă obţinută din pepene galben (zămos), cu conţinut bogat în antioxidanţi (SOD şi catalază), vitamine (C, E, B₉, B₁₂) şi minerale (Se, Cu, Zn). Vitix acţionează în sensul scăderii hidrogen-peroxidului (H₂O₂) şi creşterii nivelului catalazelor – mecanism dovedit eficient, în urma recentelor descoperiri conform cărora melanocitele sunt încă prezente în epidermul pacienţilor cu vitiligo, chiar după 25 ani de boală, şi îşi reiau funcţionalitatea in vivo şi in vitro după îndepărtarea H₂O₂.

Un alt remediu contemporan este Vitiskin (aerosol), bogat în SOD (Dismutin-BT^®), Cu, Zn, vitamina B₁₂ şi pantotenat de calciu. Produsul se aplică de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara), pe zonele afectate, precum şi în jurul leziunilor, evitând contactul cu ochii.

3. Tratamente naturiste:

a) Salată din castraveţi şi spanac crud, porumb, busuioc, sare şi ulei de porumb;

b) Ceai decoct din păpadie, urzică vie, coada şoricelului, muşeţel şi gălbenele;

c) Usturoi proaspăt, tăiat în feliuţe, cu care se freacă pielea de 3-4 ori/zi; dupa 7 zile se schimbă usturoiul cu tinctură de ţelină aplicată prin tamponare.

Soarele este o stea, iar Universul este compus din miliarde de stele.Oamenii au venerat dintotdeauna Soarele. La egiptenii antici, spre exemplu, cel mai puternic zeu era Zeul-Soare (Ra). Aztecii, la rândul lor, sacrificau numeroase vieţi omeneşti pentru ca el să reapară a doua zi.Pentru Pământ, Soarele este principala sursă de căldură, lumină şi viaţă.Uneori, însă,acesta poate deveni sursă de disconfort, suferinţă şi boală.

Nu toată energia solară ajunge la suprafaţa Pământului. Atmosfera terestră şi stratul de ozon ne protejează de radiaţia solară nocivă.Există spectrul vizibil (unde fiecare lungime de undă corespunde unei culori – violet, indigo, albastru, verde, galben, portocaliu, roşu) şi partea ascunsă sau invizibilă a radiaţiei solare (razele X, ɣ, undele radio).

Razele ultraviolete sunt radiaţiile cu cele mai scurte lungimi de undă. Există 3 tipuri/varietăţi ale acestora: UVA, UVB şi UVC.

Razele UVA, lungimile de undă ale cărora sunt cuprinse între 320 şi 400 nm, constituie 9,9% din radiaţia solară care ajunge la suprafaţa pământului. Doza eritematoasă pentru un individ alb este de aproximativ 20 minute (latitudinea 41˚, luna iunie, miezul zilei). În instituţiile medicale ca sursă de UVA sunt folosite tuburile fluorescente. Graţie penetrării atât a epidermului, cât şi a dermului, razele UVA produc, în doze optimale, importante efecte biologice: stimularea producţiei de melanină, colagen şi elastină, ameliorarea circulaţiei sanguine şi limfatice, grăbirea vindecării plăgilor, combaterea rahitismului (carenţei vitaminei D) şi depresiilor etc.,motiv pentru care sunt folosite cu succes în tratamentul multor afecţiuni dermatologice: acnee, psoriazis, lichen plan etc. Atunci când expunerea la soare este abuzivă, razele UVA sunt responsabile de deshidratarea pielii, diminuarea percepţiei senzoriale şi termice, iar uneori, în interacţiune cu UVB, pot induce modificări ale ADN-lui cu rol major în procesul cancerizării.

Razele UVB, lungimile de undă ale cărora sunt cuprinse între 290 şi 320 nm, constituie 0,1% din radiaţia solară care ajunge la suprafaţa pământului. Stratul de ozon este principalul obstacol în faţa acestor raze. Dacă însă expunerea la soare este îndelungată, “bombardamentul” acestora poate fi suficient de puternic pentru a diminua capacitatea de apărare a pielii, antrenând cancerizarea celulelor. Deoarece mai mult de 90% din UVB sunt oprite de epiderm, dintre care 70% de stratul cornos, formarea keratozelor constituie consecinţa cea mai precoce şi cea mai frecventă a acţiunii lor. Opoziţia clasică între razele “bune” UVA şi “rele” UVB nu are însă nici un argument ştiinţific. Din contra, psoriazisul, spre exemplu, reprezintă boala de elecţie pentru tratamentul cu UVB, în acest scop fiind folosite atât tuburile fluorescente cu spectru continuu, cât şi cele cu spectru discontinuu.

Chiar dacă razele UVC, lungimile de undă ale cărora variază între 200 şi 290 nm, sunt oprite de stratul de ozon al atmosferei şi nu ajung la suprafaţa pământului, ele pot fi obţinute pe cale artificială cu ajutorul lămpilor germicide cu cuarţ rece. Doza care provoacă eritem are o durată de 30 de secunde, la 25 cm distanţă. Pielea însă nu se pigmentează după expunerea la UVC. Arsurile severe, de asemenea, lipsesc. În schimb, după câteva secunde de acţiune directă pot provoca o conjunctivită dureroasă. Iată de ce trebuie de evitat privitul direct în lampă. Lămpile germicide cu cuarţ rece sunt întrebuinţate, de obicei, în sălile de operaţii, alte încăperi medicale.

La celălalt pol al spectrului solar se află razele infraroşii. Acestea sunt radiaţiile cu cele mai mari lungimi de undă. Beneficiul acestora: produc căldură.

Gradul de agresiune actinică depinde de fototipul pielii:

-       Fototipul 0 – Este reprezentat de albinoși: au părul alb, nu au deloc melanină și se ard extrem de ușor;

-       Fototipul 1 – Este reprezentat de nordici, persoane cu părul roșcat și/sau blond, piele foarte deschisă la culoare, ochi albaștri. Aceștia se vor arde întotdeauna, se bronzează foarte greu și nu ajung la un pigment întunecat;

-       Fototipul 2 – Este reprezentat de persoanele șatene, cu piele deschisă la culoare, care au ochii verzi sau albaștri. Aceștia se bronzează, dar nu ating o culoare prea întunecată, se fac mai mult bej și se ard;

-       Fototipul 3 – Este reprezentat de persoanele șatene, cu ochi căprui și cu pielea puțin mai întunecată. Aceștia se vor arde la începutul expunerii la soare, dar se vor bronza ușor;

-       Fototipul 4 – Este reprezentat de persoanele brunete, cu ochi căprui sau negri, care se bronzează întotdeauna și se ard foarte rar;

-       Fototipul 5 – Este reprezentat de persoanele de tip mediteranean, de asiatici și de persoanele mulatre;

-       Fototipul 6 – Este reprezentat de rasa neagră.

Cele mai importante afecţiuni cutanate, produse prin fotoagresiune şi/sau fotosensibilizare, pot fi împărţite în 5 grupe mari:

-          Grupa 1 – dermatoze fototraumatice (arsurile solare de gradul 1 și 2);

-          Grupa 2 – dermatoze fotoalergice (eczema solară, urticaria solară, prurigo-ul solar);

-          Grupa 3 – dermatoze fotodinamice (pelagra, porfiria cutanată tardivă);

-          Grupa 4 – dermatoze cu fotobiotropism (efelidele, lupusul eritematos);

-          Grupa 5 – neoplazii cutanate (melanomul, epiteliomul bazocelular şi spinocelular).

Dintre toate leziunile enunţate mai sus, cea mai periculoasă rămâne a fi melanomul. Vârsta medie pentru apariţia unui melanom este de 45-50 de ani. Este întâlnit mai des la sexul feminin decât la sexul masculin. Zonele în care melanomul se manifestă cel mai frecvent sunt gambele la femei şi toracele posterior la bărbaţi.

Oricine poate să dezvolte un melanom cutanat, dar riscul este mai mare dacă se îndeplineşte una din următoarele condiţii:

a)    tegument sensibil la soare – piele, ochi şi păr deschise la culoare (fototipul 0, 1 şi 2);

b)    determinism genetic – prezenţa a numeroase aluniţe, antecedente medicale sau heredo-colaterale de tumori cutanate;

c)    arsuri solare grave şi repetate, în special înaintea vârstei de 15 ani;

d)    obiceiul bronzării artificiale, la solar.

Cea mai simplă şi accesibilă formulă de evaluare a melanomului este metoda ABCDE. Metoda constă în următoarele modificări: leziunea se transformă din simetrică în una asimetrică (A), non-circulară; bordura (B) sau marginile devin iregulate sau prost delimitate; culoarea (C) omogenă trece în una non-omogenă sau multicoloră (negru, albastru, maro, roşu, alb); dimensiunile erupţiei depăşesc 5 mm, diametrul (D) fiind în continuă creştere, iar evoluţia (E) schimbătoare într-un interval scurt de timp. Prezenţa uneia sau mai multor modificări enunţate mai sus constituie un semnal de alertă pentru medic şi pacient. Metoda ABCDE se corelează adeseori cu indicele Breslowşi nivelul de invazie Clark.

Aşadar, Soarele ne face bine dacă ne expunem cu moderaţie. Cea mai bună metodă de prevenire ar fi eliminarea expunerii, lucru practic imposibil de realizat – n-o să ne petrecem doar viaţa trăind la umbră, nu-i aşa? Alternativa, imperfectă desigur, este utilizarea produselor fotoprotectoare. În ultimii ani, în Republica Moldova, de un succes enorm se bucură gama UVEBLOCK (producător Isispharma, Franţa). Astfel, cele 5 varietăţi ale gamei (cremă invizibilă cu fond de ten – SPF80, cremă invizibilă cu fond de ten – SPF50, spray – SPF40, cremă de zi – SPF50, cremă pentru ten gras – SPF30) ajută la prevenirea şi combaterea unor manifestări neplăcute, condiţionate de expunerea abuzivă şi necontrolată la soare.